TESTIMONIALE

E.N, am 33 ani, Lugoj
De cand eram mai mica sufeream de intepaturi la inima, care iradiau pana in spate in zona inimii, obosean, transpiram, eram tot timpul ametita, intr-un cuvant aveam o stare generala rea. Am fost consulatata de mai multi medici din Lugoj si Timisoara dar nici unul nu a putut sa imi spuna din ce cauza ma simteam asa de rau.
In septembrie 2006 starea mea s-a inrautatit si am ajuns la Institutul de Boli Cardivasculare din Timisoara, aici in urma investigatiilor facute mi s-a pus diagnosticul de Febra reumatismala cu ardita, Miocardita cu tahicardie supraventriculara paroxistica si afectare endocaridica a valvei mitrale.
Am stat internata in spital 3 zile urmand tratament cu: Propafenona, Prednison si Penicilina, dupa care am fost externata urmand acelasi tratament acasa.
Cu ajutorul lui D-zeu timp de 2 ani m-am simtit aproximativ bine, dar ghinionul a fost ca in luna august 2009 am ajuns din nou la spital si de aceasta data dupa investigatiile facute s-a pus pe langa diagnosticul din 2006 si Pericardita cu lichid si Insuficienta cardiaca congestiva.
De data aceasta am stat internata 3 saptamani cu acelasi tratament ca si in 2006, dar de aceasta data fara nici un rezultat.
Dupa 3 saptamani de spitalizare la externare doctorul mi-a spus ca nu stie totusi care este cauza starii pe care o am si m-a trimis acasa in aceeasi stare cu care am venit.
Poate pare de necrezut dar D-zeu mi-e martor ca asa mi s-a intamplat. Sunt foarte dezamagita de cadrele medicale de la noi, dar stiu si sunt convinsa ca exista si doctori cu suflet care isi dau interesul pentru bolnav, doar ca eu nu am intalnit pana acum.
Poate daca intalneam si eu un doctor cu suflet care sa ma asculte ce spun si sa isi fi dat putin interesul descopeream la timp boala si o puteam trata mult mai usor. Si „unii chiar te lasa sa mori ma refer la doctori”
Asa ca dupa 3 saptamani de spitalizare am ajuns acasa intr-o stare rea si fizic si psihic eram doborata la pamant nu mai aveam nici o speranta pur si simplu asteptam sa mor.
Norocul meu a fost ca a venit cumnata mea pe la mine care mi-a spus ca ea a fost cu baietelul ei de 4 ani la Clinica de Biorezonanta a dr. Bacean din Timisoara, acum cel mic se simte foarte bine si mi-a spus sa incerc si eu.
La inceput recunosc aveam cateva indoieli, trecand prin atatea dezamagiri era si normal, dar oricum nu mai aveam nimic de pierdut, asa ca mi-am facut programare in septembrie 2009 la Clinica de Biorezonanta a dr. Bacean, la Codruta Bacean fiica dumnealui.
Aici am fost diagnosticata corect si pe langa bolile pe care le-am avut mi s-au descoperit si altele. Am aflat ce am si ce tratament trebuie sa fac ca sa ma vindec si mi s-a explicat ca o sa dureze ceva timp pentru ca boala mea era deja veche, dar nici un efort nu e prea mare pentru sanatatea ta.
Am simtit ca in sfarsit am intalnit pe cineva care ma asculta si ma crede cand ii spun ca sunt bolnava si ma doare.
Am facut tratament cu picaturi in fiecare luna, cateva sedinte  de Rife, clisme si tot ce mi-a zis domnisoara dr. Codruta Bacean sa fac si pot sa spun in sfarsit astazi dupa aproximativ 5 luni ca ma simt mult mai bine.
Am intalnit la acesta clinica oamnei minunati, oameni cu suflet, oameni care vor sa te ajute, care nu sunt indiferenti la suferinta ta, oameni carora le pasa de tine.
Vreau sa spun din toata inima ca domnul doctor Bacean este in primul rand un om minunat si totodata un doctor cu suflet mare, sa-i dea D-zeu sanatate lui si intregii sale familii pentru ajutorul pe care-l da oamneilor: „Asa trebuie sa fie un doctor!” Eu o sa urmez in continuare tratamentul care mi-a fost dat si cu incredere in Dumnezeu si cu ajutor de la acesti oamnei minunati cred ca o sa ma fac bine. Speranta moare ultima!